Ce formă alegem pentru haiku?

„Ce formă alegem pentru haiku? Regulată, sau nu?

Ce definește o persoană sau un lucru? Forma fixă sau spiritul?

Pentru ca un adult să fie acceptat în viața socială, trebuie sa aibă 55 kg?

Și, dacă are 100 kg, are mai puțin spirit decât celălalt ?

Gabaritul!

El este cel care garantează integritatea haikuului? El îi transmite

vibrația? Forma? Și, apoi? Există un apoi?

Sesibilitățile diferite ale practicanților n-au nicio importanță?

Reducem totul la acceași structură?

Ce nevoie avem ca totul să fie închis? De a plictisi? De a interzice vocile singulare, originale? De a obliga lumea să vadă totul dintr-un singur unghi? A imita și a repeta istoria? Care istorie și unde ne-a adus până acum? Chiar nu există nici un loc pentru evoluția haikuului?

Vă propun să eliberăm haikuul, să-i redăm libertatea. Să lăsăm spiritul să anime forma si să ne transmită vibrația.

Forme în mișcare ! Forme emoționante !

Să lăsăm expresia să-și găsească forma.

Contabilizând silabele, trișăm cu emoțiile.

Santôka , se spune că era recunsocut prin forma liberă a haikuului. Unul dintre haikuurile sale celebre:

doar acest drum

pe care merg singur

Acest haiku de Sôseki ar nevoie de o silaba în plus?

am lăsat acest mic "eu"

și am devenit o lume imensă

Are haikuul nevoie de o silabă în plus, pentru a fi recunoscut ca atare? Atunci, de ce teoretizăm atât asupra formei? Dorim atât de mult, într-un anume fel, să uniformizăm expresia?"

Traducere liberă dintr-un articol mai amplu, al doamnei Hélène Boissé, apărut în nr 55, al revistei Gong.